LAROCK Music Festival - Florești, Prahova
Rockul este ca un roman de
Hemingway. Fie îl înțelegi, fie te străduiești până o faci. Este doar o chestiune de timp până ajungi să iubești cu adevarat complexitatea și frumusețea lui. Însă, este de menționat că timpul zboară repede, iar dacă până acum n-ai ajuns să
iubești deja rockul, de pe 8 până pe 10 septembrie, vei avea ocazia să
înveți să o faci.
LAROCK Music Festival va debuta pe Domeniul Cantacuzino în luna septembrie a acestui an și se anunță a fi un eveniment de mare amploare pe scena rockului românesc. Nume precum Vița de Vie, Cargo, Bucovina, White Mahala, Pheonix, Alternosfera și mulți alții vor fi acolo, pe parcursul celor trei zile, să creeze o atmosferă electrizantă, alături de prezentatorul evenimentului, Claudiu Cîrțînă. Apreciezi muzica bună? Te bucuri de aerul curat, de iarba verde? Îți plac motocicletele, gecile de piele și bocancii? Asta e fabuloasa imagine de ansamblu a lumii rock. Lumea liberă și plină din cale-afară de un spirit nebunesc al boemului. Asta vrea LAROCK să aducă românilor – ocazia ca pentru câteva zile să trăiască așa cum muzica îi face să se simtă. Rockul românesc e pur, are multe referințe folclorice și te induce într-o stare activ-pasivă de liniște-neliniște. Îți trezește atâtea simțuri, îți provoacă atâtea curiozități și îți pune la încercare fiecare țesătura a minții și a corpului. Dar te poartă lin, atât de lin de parcă ai pluti pe o barcă in largul unei mări, de unul singur. Este o trăire aproape inexplicabilă, pe care nu ai cum să o înțelegi decât în momentul în care vei asculta câteva piese ale artiștilor menționați mai devreme. Este genul de activitate pe care oricine ar trebui să o încerce măcar o dată în viață – să experimenteze rockul românesc. Este de-a dreptul uluitor prin ce stări te trece o linie melodică însoțită de versuri tip haiku (1). Fără noimă, dar mai tulburătoare decât apele unui râu.
Ceea ce este cu adevărat interesant este locul în care organizatorii s-au gândit să desfășoare festivalul. Este ideal. Dacă nu undeva în natură, undeva unde liniștea e pur și simplu o stare de spirit, atunci unde altundeva mai poate fi cântat rockul românesc. Dacă starurile rock obișnuite performează în imense săli de spectacol și stadioane gigantice, atunci românul face puțin o „notă discordantă”. El este omul apelor, al codrului verde și al firului de iarbă. Ruinele îi sunt amintiri, iar bolta cerească este acoperișul sub care se naște și crește. Ambientul pe care acest loc sălbatic îl creează, dacă ar putea fi numit așa, este sublim.
Organizatorii pun la dispoziția spectatorilor un întreg camping,
făcând posibilă experiența completă a „aventurii”. Jocurile, evenimentele surpriză și focul de tabără sunt doar câteva dintre elementele ce compun campingul. Ceea ce îl face cu adevărat magic sunt oamenii. Oamenii care nu doar că dau viață locului, dar și unii celorlalți. Se cunosc, se unesc, comunică și formează conexiuni cum rar întâlnești. Oricât de diferiți ar fi, din varii motive, ca ființe umane, astfel de experiențe trag o barieră undeva, la un moment dat și toate cele care îi deosebesc se pierd în neant. Atunci devin toți egali, având în comun doar muzica și starea de spirit. Atunci învață oamenii să se bucure unii de ceilalți
(1) Haiku este un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe, respectiv.
Un festival cât se poate de rock! O experiență pe cinste care nu ar trebui ratată de niciun om ce iubește frumosul.
