Interviu cu David Rora, elevul model care știe că robotica și biologia sunt mai înrudite decât se crede
Rora David este un elev de 16 ani din Colegiul Național „Mihai Viteazul”, pasionat de biologie și robotică. Pasiunea pentru biologie a început în urmă cu 3 ani, când a obținut pentru prima oară Premiul Special la Etapa Națională a Concursului „George Emil Palade”. Această pasiune a continuat la liceu, prin înscrierea în cadrul CJE Prahova și prin obținerea unei mențiuni la Olimpiada Națională de Biologie. David face parte din echipa de robotică Ro2D2, fiind membru în cadrul departamentului de marketing. De asemenea, este devotat spectrului artistic, fiind parte din trupa de teatru „Erra”, având o experiență de 2 ani și publicând periodic poezii în antologii literare. Este al doilea an consecutiv când obține mențiune la Festivalul Internațional „Romeo și Julieta la Mizil”. De asemenea, îl pasionează arta oratoriei, fiind înscris în clubul de debate AES. Nu neglijează nici activitățile fizice, practicând ciclism la nivel amator.
David a oferit un interviu paginii de știri pentru tineri „Ploieștiul Nostru”, dornic să își împărtășească experiența în cadrul comunității și să inspire și alți tineri prin valorile sale.
Cum reușești să îmbini biologia cu robotica într-un mod armonios?
„Pentru anumite persoane, această alăturare, biologie-robotică, ar putea părea puțin neobișnuită, însă eu cred că ea vorbește mai puternic ca niciodată despre tendințele actualei societăți. Deși omul trăiește într-un cadru total diferit de mediul său ancestral, putem afirma că jungla preistorică s-a păstrat în esență, numai înfățișarea este diferită – beton, circuite, ecrane, roți și algoritmi. Acesta e probabil exemplul cel mai la îndemână pe care noi îl acceptăm ca ființe biologice. Concret vorbind, există domenii precum ingineria biomedicală care are o mare aplicabilitate în medicina clinică. Dacă operațiile din trecut erau un coșmar din cauza cicatricilor, a durerilor aferente sau pur și simplu a ratei mici de reușită, astăzi beneficiem de roboți chirurgicali care pot opera cu precizie și reduce tremurul mâinii, proteze și membre robotizate, intervenții laparoscopice și lista poate continua… Așa că da, există o conexiune puternică între aceste două domenii.”
Ai fost calificat atât la Olimpiada Națională de Biologie, cât și la etapa mondială a Campionatului Internațional de Robotică FTC, alături de echipa Ro2D2. Cum ai reușit să alegi între cele două mari pasiuni ale tale?
„A fost o decizie grea, pentru că, așa cum ai spus, ambele reprezintă pasiuni mari. Învățăm lecții la fiecare pas, iar lecția concesiilor este cea mai importantă. În cazul de față, a fost mai mult o decizie la nivel competițional, nu am prioritizat un anume domeniu în defavoarea celuilalt, așa cum poate s-ar subînțelege. Mi-am dorit mult calificarea la biologie, iar distincția obținută la etapa națională îmi poate oferi accesul la UMF „Carol Davila” și alte două universități de medicină din țară.”
Cum reușești să îți administrezi timpul, având toate aceste activități?
„Nu am să fiu ipocrit, pentru că observ multe persoane care îmbracă diferite „rețete de succes” în această formulă a administrării timpului. Da, este important și acest aspect, însă dacă îți dorești cu adevărat să ajungi la niște performanțe remarcabile trebuie să te sacrifici pentru obiectivul tău. Parafrazându-l pe James Clear, aș spune că diferența dintre perdanți și învingători nu constă în obiectivul pe care ambele tabere și-l propun, ci în planul de acțiune abordat. Acordă-ți un vot în plus pentru ceea vrei să devii – scriitor, cercetător, profesor, etc. Eu am ales o privire holistică, motiv pentru care efortul este cu mult mai ridicat. Erau momente când lucram și 9 ore încontinuu, în special noaptea.”
