Ioana Drăgan: „Fără emoție nu există nimic”

Uneori în viață ți se oferă ocazii și oportunități deosebite. Ți se dă șansa să iei parte la anumite evenimente și întâmplări care pur și simplu te schimbă. Deschid ceva în tine de care nu aveai habar că poți dobândi. Trăiești ceva frumos, ceva pur, ce poate până atunci nu îți mai fusese dat să experimentezi. Mergi la un astfel de eveniment ca la luptă, teoretic pregătit, dar nu știi de fapt ce te așteaptă și ce fel de om vei fi când vei pleca de acolo. Gândul că întradevăr poate fi o experiență interesantă te încurajează, dar nu te aștepți să devii alt om – un om care acum își pune întrebări și e curios, un om care vrea să știe mai multe despre el și lumea ce-l înconjoară, un om cult.

Joi, 9 noiembrie, acest fenomen de transformare, de tranziție și culturalizare s-a întâmplat unor  studenți și masteranți care au avut ocazia să participe la un astfel de eveniment. La Universitatea ,,Petrol și Gaze” din Ploiești, în cadrul Facultății de Litere, a avut loc o întâlnire cu scriitoarea și jurnalista Ioana Drăgan. Nu este o banalitate și nici un lucru neînsemnat să poți lua parte la o astfel de întâlnire. Să ai ocazia, nu numai să fii contemporan cu un mare om de cultură, dar și să îl poți întâlni și să poți conversa cu acesta nu se întâmplă oricui. Să îi pui întrebări, să îi vorbești și să fii luat în serios. Să te simți ascultat și apreciat, să ți se răspundă cu interes la curiozități – e un lucru absolut minunat.

În momentele de început ale evenimentului doamnele moderator Diana Rînciog și Cristina Gafu i-au făcut o introducere scriitoarei, ca mai apoi aceasta să vorbească în detaliu despre viața și experiențele proprii. Am aflat că Ioana Drăgan este o fostă studentă a Facultății de Litere din București, unde mulți scriitori ale acelor vremuri i-au fost inspirație, așa cum este și ea acum pentru tinerii din zilele noastre. Nume precum Mircea Nedelciu, Nicolae Manolescu sau Eugen Simion au fost mentori ai scriitoarei, oferindu-i din dragostea lor pentru literatura. De-a lungul anilor, aceasta a reușit la rândul său să împărtășească din ideile și viziunele ei atât prin proză, cât și prin talentul și aptitudinile jurnalistice.

Proza Ioanei Drăgan se remarcă prin faptul că întotdeauna a urmarit destinele oamenilor simpli. Povești din cotidian și realități în adevăratul sens al cuvântului au fost mereu spuse de autoarea multor titluri apreciate în literatura contemporană. Lucruri pe care toți le trăim, lucruri cu care ne confruntăm zi de zi, dar totuși stau în „întuneric” sunt mereu abordate în cărțile ei, fapt pentru care mulți critici o descriu ca fiind o scriitoare a realismului semnificativ. Câteva titluri cunoscute ale autoarei sunt „Mafalda”, „Gripa. O poveste de Crăciun”  și ultimul său roman, desigur „În căutarea nefericirii”.

În toate cărțile ei, după cum spuneam, scriitoarea a abordat teme recurente care nu sunt întâmplător alese, ci mai exact pentru a susține poveștile reale ce merită spuse. Ioana Drăgan a scris despre teme precum istoria recentă deoarece consideră a fi extrem de importantă evoluția comunității din care facem parte, dar în egală măură și relația care se stabilește între trecut și viitor; metamorfoza prin care scriitoarea demonstrează ca oamenii se află într-o perpetuă tranziție. Însă, de asemenea, alte teme pe care scriitoarea le-a abordat de-a lungul timpului au fost relația dintre copii și părinții acestora, raportul fericire-nefericire, așa cum întâlnim în „În căutarea nefericirii”, dar și tema norocului – Ce înseamnă? Ce aduce? Cine îl face?

Pe lângă opera sa literară, Ioana Drăgan a avut o carieră foarte frumoasă și în jurnalism și televiziune. Timp de patru ani, între 2006 – 2010 a fost corespondent de presă străin acreditat în Suedia pentru spațiul Nordic, calitate în care a transmis numeroase știri și comentarii pentru TVR la ’’Jurnalul cultural’’/TVRCultural, pentru Radio România Cultural – emisiunea ’’Texte şi pretexte’’ şi pentru emisiunile postului Radio România. A fost colaborator statornic al mai multor reviste precum “Literatorul”, “Moftul Român”, “Contemporanul. Ideea europeană”, “Convorbiri literare”, “Apostrof”, “Caiete critice”, “Respiro”, „Bucureștiul cultural”, „Ziarul de duminică” şi multe altele unde a publicat eseuri și proză, dar şi articole de atitudine. Chiar și aici, scriitoarea a urmărit aceleași teme. A vrut să arate societății felul în care evoluează, a vrut să acorde importanță subiectelor de actualitate și totodată să culturalizeze pe cei dornici de cunoaștere. Adesea, Ioana Drăgan invita în platoul său mari oameni de cultură ai țării noastre și îi provoca cu diferite tematici intersante. Îi plăcea să surprindă în fața camerelor sentimente și trăiri pure. Aceasta a mai mărturisit că era de-a dreptul fascinată de realizarea emisiunilor în direct. Scriitoarea descrie experiența ca fiind asemănătoare scrierii unui roman. Totul era real și trebuia construit atunci. Oricât de mult te-ai fi pregătit înainte pentru momentul cu pricina, absolut nimic nu se putea compara cu emoția arzătoare din acele clipe, iar ca să o citez pe Ioana Drăgan „Fără emoții nu există nimic”.

În urma prezentării vieții profesionale, a urmat o sesiune de întrebări, unde s-a stabilit o relaționare a scriitoarei cu auditoriul într-o atmosferă cât se putea de plăcută. Studenții au avut curiozități și idei pe care le-au împărtășit cu Ioana Drăgan. S-a vorbit despre secretele scriitorului, despre ceea ce oamenii, în special tinerii, citesc și scriu. În ambele cazuri, aceasta a spus că este dreptul fiecărei generații să scrie și să citească în fel și chip. Sunt timpuri noi, în care libertatea de exprimare reprezintă un principiu primordial. Tineretul ar trebui să facă aceste lucruri fără a se simți contrâns sau cenzurat în vreun anume fel. În ziua de astăzi tinerii citesc enorm și au o deschidere largă atât spre marii clasici, cât și spre scriitorii contemporani. În ceea ce privește proza, de asemenea ne aflăm într-un secol al evoluției. Se scrie extrem de mult și se scrie proză bună. Intelectul uman dezvoltă percepții din ce în ce mai interesante, fiind mereu loc de noutate și inovație. Insipirația, deși nu e nici constantă si nici instantă nu se oprește din a da naștere unor adevărate opere de artă.

„Paradisul terestru se află într-o bibliotecă” a mai spus Ioana Drăgan. Întâmplarea face că întâlnirea sa cu tinerii studenți a avut loc în biblioteca universității. Timp de câteva ore, toți s-au aflat în Paradis și au luat parte la un proces de metamorfozare și culturalizare a umanității. S-au dus și au plecat sub aceeași înfățișare, dar la ieșirea din bibliotecă parcă sclipirea din ochii lor era alta, căci sclipirea unui om cult se cunoaște.