Cenzurarea literaturii și efectul pe care îl are asupra unei societăți
Literatura a fost utilizată de-a lungul timpului că o formă de escapism, de dezlănțuire a imaginației și că o modalitate de criticare a societății, a unui sistem politic sau a unor convingeri. Acesta a fost folosită deopotrivă că o formă de propagandă în sistemele autoritare și totalitare, dar și ca mijloc de demascare a acestor atrocități. 
De asemenea, mulți autori au fost forțați să practice auto-cenzura pentru a evita represiunile regimului. Pentru a-și publica sau a-și menține carierele literare, scriitorii au fost adesea nevoiți să evite subiecte sensibile și să se conformeze normelor impuse de regim.
Această perioadă a înfrânat și a limitat dezvoltarea culturală și civică pe care România ar fi putut să o aibă, mărginind mințile populației și promovând individualismul și încrederea oarbă în sistem.
La nivel global, multe proze interzise au ajuns să aibă un succes neimaginabil. Printre acestea se află ,,1984” și ,,Ferma Animalelor” de George Orwell, ,,Împăratul Muștelor” de William Golding, ,,Lolita” de Vladimir Nabokov și ,,De Veghe în Lanul de Secară” a lui J. D. Salinger.
În ciuda intențiilor aparente de a proteja societatea, cenzurarea literaturii poate fi considerată controversată, deoarece limitează libertatea de exprimare și accesul la informații. Ea împiedica dezvoltarea gândirii critice și subminează diversitatea ideilor.
